Teama de respingere – un zid intre Mine si Tine

Teama de celalalt este un fenomen complex, pe care cu dificultate o putem recunoaste la nivel constient. Dar daca avem vreme sa analizam oricare prima intalnire cu “ celalalt”, ne amintim cu usurinta trairile prin care am trecut atunci; stari de neliniste, de incordare, de transpiratie, de imbujorare, nod in gat, balbaiala, sau lauda de sine, etc. Toate aceste trairi, exprima deseori teama ca nu suntem suficienti de buni, de frumosi sau de destepti, că ceilalţi ar putea descoperi că eu nu sunt chiar persoana care ar dori celalalt să fiu.

Aceasta teama este de cele mai multe ori bine mascata in relatiile noastre si ne forteaza sa scotocim in cutia cu masti, si sa scoatem de acolo masca potrivita situatiei, asigurandu-ne totodata un comportament fals care sa ne protejeze de respingere sau critica.

Teama ca celalalt ar putea descoperi cine sunt eu cu adevarat, devine motorul actiunilor si comportamentelor noastre in relatie cu ceilalti. Toata energia de care dispunem se canalizeaza in scopul de a ne construi aparari. Ca si mecanisme de aparare deseori folosim ironia, umorul, lauda, infantilizarea, tacerea prelungita, falsa modestie, lacrimile, orice, mai putin adevaratele emotii sau trairi pe care le resimtim in “intalnire”. Deoarece între natura noastră reală şi ceea ce arătăm celorlalti este adeseori o incongruenta, noi devenim falşi şi lipsiţi de onestitate. Ne arătăm doar “stratul nostru de protecţie” dar straturile de protecţie doar izolează, nu creaza intimidate sau apropiere.
Relaţiile cu adevărat profunde, comuniunea autentică cu celalalt dispar. Nu avem încredere în celălalt, deseori îi atribuim motivaţii false tocmai pentru că nu suntem deschişi şi pregatiti de intalnire. Nu mai suntem capabili să-1 încurajăm şi să-l consolăm pe cel de lângă noi, pierdem tot mai mult capacitatea de a-l accepta, de a avea incredere şi de a transmite celuilalt un feedback autentic. La fel cum nu mai suntem capabili sa ne exprimam propriile opinii, nevoi sau dorinte.

Trairea, spontaneitatea, bogatia de idei si emotii este blocata de teama; de teama de respingere si de ce nu si de teama ca daca ne-am descoperi in fata celuilalt, acesta ar detine controlul asupra noastra. Si asa se instaleaza incapacitatea de a stabili legaturi profunde si autentice, impiedicandu-l pe celalalt sa ajunga la noi, izolandu-ne in carapacea pe care singuri ne-am creeat-o.
Teama de celalalt nu se disipeaza pur şi simplu, ci ne persecută si ne izoleaza dacă nu ne decidem s-o înfruntăm. Nu vom putea evita toate situaţiile critice. Pentru a înfrunta frica din interiorul nostru trebuie să fim sinceri cu noi înşine, admiţând că întâlnirea cu ceilalti ne activeaza frici. Acest lucru implică şi disponibilitatea de a schimba şi elimina ceva din vechile şi bine integratele noastre mecanisme de apărare.

Pentru depăşirea temerilor este necesar să învăţăm să ne confruntăm cu celalalt, sa constientizam ce traim in “intalnire”. Iar pentru asta nu este necesar sa scoatem la iveală, cu orice ocazie – potrivită sau nepotrivită -, cele mai intime aspecte ale vieţii noastre. Deseori si acest comportament poate fi nepotrivit. Acelaşi lucru se poate spune si despre acea “sinceritatea debordanta” care ne determină să-i aruncăm celuilalt în faţă faptul că poartă o camasa in patratele roz, oribila.

Poate ca ar fi bine sa aruncam o privire si la respectul de sine, care deseori se afla in spatele temerilor( mai concret lipsa respectului de sine).
Cu cat respectul nostru de sine este mai mare, cu atat suntem mai deschisi, mai onesti si mai adecvati in intalnirea cu celalalt, deorece stim ca modul nostru de a gandi si de a actiona este valoros.
Daca ma respect pe mine si le cer si celorlalti sa ma trateze cu respect, transmit mesajul ca ma comport astfel incat si ceilalti sa reactioneze adecvat.
Respectul fata de sine are o stransa legatura cu realismul, creativitatea, flexibilitatea, bunavointa, capacitatea de a coopera, disponibilitatea de a admite ca ai dreptul sa gresesti, si de a nu fi totdeauna perfect.

Mihaela Balcan