Divort Invizibil

Deseori cuplurile se afla implicate in lupta pentru putere din interiorul cuplului, iar ele urmeaza de cele mai multe ori acelasi model similar: isi organizeaza vietile astfel incat este aproape imposibil sa aiba intimitate in mod real. Modul in care partenerii realizeaza acest lucru este adesea ingenios. Daca intrebi partenerul ce anume face celalalt ca sa il evite, vei auzi nenumarate raspunsuri de genul: “se intalneste prea des cu mama”, “petrece prea mult timp cu copiii”, “citeste tot timpul ziarele”, “isi petrece timpul la cumparaturi”, “isi ia de lucru acasa”, “refuza sa faca dragoste”, “isi petrece timpul cu prietenii”, “traieste pe terenul de tenis”, “nu doreste sa fie atins”, “consuma alcool in fiecare seara”, “sta in permanenta la televizor sau la calculator”, “are o (un) amanta”, “petrece mult timp la saloanele de infrumusetare” etc. Acestea sunt doar cateva din cele mai frecvente raspunsuri, despre cum considera partenerul ca celalalt evita intimitatea. Renuntarea la intimitate este un divort invizibil care conduce la o singuratate in doi, la frustrare, nefericire, depresie, suferinta, violenta, etc. Si nu de putine ori cei care sunt cel mai afectati si traumatizati sunt copiii care vor repeta in propriile relatii ceea ce au trait in propriile familii.
Faptul ca atatea cupluri isi distrug relatia prin aceste cai de evadare ridica o intrebare evidenta: de ce petrec barbatii si femeile atat de mult timp evitand intimitatea? Doua dintre motivele importante sunt acestea: supararea si frica.


Desigur ca acestea nu sunt singurele.
De ce suparare? Pentru ca in primul stadiul al relatiei, oamenilor le este relativ usor sa fie intimi, pentru ca sunt coplesiti de anticiparea indeplinirii propriilor dorinte si nevoi de catre partener. Transfera asupra partenerilor acele nevoi si dorinte care nu au fost indeplinite de proprii parinti si asteapta cu nerabdare ca acestia sa le repare sau sa le indeplineasca ceea ce in copilarie li s-a refuzat. Luni sau ani mai tarziu, cand realizeaza ca partenerii nu le satisfac nevoile pe care ei se considera indreptatiti sa le primeasca, ba mai mult si partenerii sunt angajati in propria lor salvare, se simt furiosi si tradati. Pentru a se razbuna, fiecare ridica o bariera emotionala. Prin aceasta ei transmit un mesaj de genul “sunt furios pe tine pentru ca nu mi-ai satisfacut nevoile”. Apoi incepe sistematic cautarea placerii si satisfacerea propriilor nevoi in afara relatiei. Sotul care ramane vesnic la birou dupa terminarea programului, sotia care isi petrece intreaga zi citindu-le copiilor, toti acestia incearca sa gaseasca placerea sau satisfactia in alta parte si nu in relatia lor.
Celalalt motiv pentru care cuplurile evita intimitatea este frica – sau teama de a nu suferi. Tendinta noastra inconstienta este aceea ca partenerii sa ne repare daunele emotionale suferite in copilarie. Acest lucru ne impiedica sa vedem adevarata personalitate, realitatea partenerilor nostri, precum si cine sunt ei cu adevarat. Partenerul, la inceput este perceput la nivel inconstient ca fiind o sursa care ne poate recompensa ceea ce n-am primit sau ne-a ranit in copilarie. Acesta este de altfel si motivul pentru care alegem un partener si nu altul. Pentru ca mintea noastra inconstienta are deja o imagine despre cum ar trebui sa fie partenerul ideal care ne poate vindeca ranile emotionale. Desigur ca imaginea care se creeaza in inconstientul nostru are in componenta sa trasaturi si caracteristici atat pozitive cat si negative ale parintilor sau persoanelor apropiate care ne-au crescut, cat si componente ale sinelui nostru pierdut. Sinele nostru pierdut este aceea parte pe care am fost nevoiti sa o reprimam pentru a face pe plac parintilor, profesorilor, etc., sau pentru a obtine iubirea sau aprobarea celorlalti; ex. “daca sunt cuminte primesc ceea ce doresc”, “nu am voie sa plang pentru ca este rusine”, “nu spun ceea ce gandesc pentru ca voi fi pedepsit”, etc. Toate aceste interdictii sau recompense ne conduc la a fi asa cum vor ceilalti sa fim si nu asa cum suntem de fapt. Ganditi-va cati dintre voi nu v-ati ales parteneri a caror personalitate este total diferita de a voastra? Acele trasaturi pozitive ale partenerului sunt adesea tocmai acele trasaturi ale noastre pe care am fost nevoiti sa le reprimam si care ne si fac sa ne indragostim de celalalt (in realitate de noi in oglinda).
Daca nevoile sau dorintele noastre nu sunt indeplinite se reactiveaza frica sau durerea, asa cum se intampla sa ne simtim atunci cand eram copii. Daca partenerul nu ne ingrijeste si nu raspunde nevoilor noastre asa cum ne vrem, inconstient il vom percepe ca pe un dusman. Si orice dusman este considerat o sursa de pericol. Si orice sursa de pericol provoaca frica. Prin urmare motivul inconstient pentru care unii oameni incep sa-si evite partenerul este ca simt frica si se tem sa nu sufere din nou.
Pentru a depasi obstacolele care stau in calea dezvoltarii unei relatii sanatoase este necesar sa realizam cateva lucruri importante:
1. faptul ca partenerii vostri nu sunt parintii vostri;
2. ca scopul inconstient al dragostei este de fapt vindecarea ranilor din copilarie;
3. ca este important sa invatam ca nevoile si dorintele partenerilor sunt egal si la fel de importante ca si ale voastre;
4. crearea unei imagini reale ale partenerului si renuntarea la imaginea idealizata despre acesta;
5. asumarea responsabilitatii de a-i comunica partenerului nevoile si dorintele voastre, si de a-i cere sa vi le comunice si el;
6. acceptati-va partea intunecata a propriei personalitati;
7. acceptati dificultatea de a  crea o relatie fericita;
Intr-o relatie inconstienta considerati ca modalitatea de a ajunge sa aveti o casnicie sau o relatie fericita este sa va alegeti partenerul potrivit.
Intr-o relatie sau casnicie constienta va dati seama ca voi trebuie sa fiti partenerul potrivit!
Pe masura ce stabiliti o viziune cat mai realista asupra relatiilor de dragoste, veti intelege ca o relatie sanatoasa presupune angajament, asumarea relatiei, disciplina, comunicare, impartasire, negociere, precum si curajul de evolua si de a te schimba.

Mihaela Balcan